search

top

Metode de inmultire a plantelor. Cum se inmultesc plantele?

metode de inmultire a plantelor Inmultirea plantelor este un subiect fascinant pentru pasionatii de horticultura. In functie de specii sau familii botanice, inmultirea plantelor se poate face prin metode foarte diferite. In primul rand se stie ca cel mai indicat sezon, propice imultirii plantelor este primavara. Acum plantele "se trezesc la viata" intrand intr-o noua perioada de vegetatie. Putem profita de exemplu de operatiunea de transplantare a lor pentru a le si inmulti. In lumina mai puternica a soarelui si la temperaturi mai ridicate butasii de tulpini si frunze, fragmentele de diverse organe vor prinde radacinute intr-un timp mai scurt iar semintele plantate vor rasari mult mai repede.

Inmultirea plantelor prin divizare

Divizare: este una dintre cele mai simple metode de multiplicare a plantelor care se aplica celor cu port de tufe, rozete, care dezvolta la baza lor mici buchetele ce-si dezvolta individual radacinute, majoritatii orhideelor si plantelor grase tip rozeta,etc. Ea consta in separarea tufelor sau rozetelor de frunze bogate in mai multe buchetele care au cateva frunze sau tulpini si radacini. Daca uneori micile rozete sau micile platute se formeaza chiar la suprafata substratului fiind usor de prelevat, cum este cazul violetelor africane sau suculentelor din genurile Aloe, Hawortia, Echeveria, in alte cazuri (majoritatea bromeliaceelor, Spatiphyllum, Anthurium, etc), pentru divizarea tufelor este necesar sa scoatem intreaga planta din ghiveci. In aceasta ultima situatie, se indeparteaza cu grija pamantul de pe radacini si se descalcesc cu atentie ca sa nu se rupa. In functie de bogatia ei tufa se poate separa in 3-5 indivizi fiecare cu cateva frunze si radacini. Frunzele ingalbenite si radacinile vatamate, in timpul divizarii, se taie. Apoi se planteaza fiecare separat in compost proaspat si se uda bine pentru fixarea radacinilor. Apa nu trebuie sa balteasca deoarece micile plantute sunt destul de firave, de aceea daca din greseala ati udat un pic mai mult neaparat lasati ghiveciul la scurs si aruncati excesul de apa din farfurioara ghiveciului. Nu expuneti plantele imediat la soare ci in lumina intensa dar filtrata. Abia dupa 3-4 saptamani le veti scoate afara pe cele care iubesc lumina directa, moment in care veti incepe si fertilizarea lor.

Inmultirea plantelor prin butasire

Daca sunteti interesati de inmultirea prin butasi in detaliu, cu exemple practice (poze), cititi acest articol despre inmultirea magnoliei prin butasi. Chiar daca este vorba doar despre magnolie in acest articol scris de noi in trecut, principiile sunt similare pentru majoritatea plantelor pentru care se poate practica inmultirea prin butasire. Butasire:este de asemeni o metoda simpla de inmultire a plantelor care se realizeaza prin intermediul asa- numitilor butasi care reprezinta de fapt o frunza cu petiol intact, o frunza sectionata prin nervura principala, un fragment de frunza, un fragment de tulpina. In oricare din aceste cazuri insa trebuie sa tinem cont de un singur lucru si anume ca numai un tesut sanatos va fi capabil sa genereze o noua planta de aceea butasii se preleveaza intotdeauna din portiuni ale plantei care sunt sanatoase si viguroase. -butasii de frunze intregi : se pot realiza in doua moduri: din frunza intreaga cu petiol (ca in cazul violetelor africane, gloxiniilor, etc) care dupa prelevare se fixeaza cu petiolul direct in pamant si frunza ridicata,iar noua planta va lua nastere la jonctiunea dintre petiol si frunza; sau se pot realiza din frunze fara petiol (ca in cazul Streptocarpus sau unele begonii) care se aseaza pe substrat cu fata inferioara in jos dupa ce nervurile lor au fost usor incizate din loc in loc, exact unde in viitor vor apare noile plantute. In ambele cazuri, pentru o inradacinare buna se indeparteaza 2-3 cm din varful limbului foliar si se aseaza pe mranita de rasadnita care se umezeste fara a o imbiba si fara a stropi frunza. -butasii din fragmente de frunza : se folosesc cu succes tot in cazul begoniilor , streptocarpusilor,etc si se obtin din fragmente de limb foliar al frunzei care de asemeni se incizeaza din loc in loc la nivelul nervurilor. Butasii obtinuti se planteaza pe verticala in mranita de rasadnita, ingropand jumatate din inaltimea lor. Ca si in cazul frunzei intregi fara petiol noile plantute apar la nivelul nervurilor. -butasii terminali din tulpina sau lastari : se obtin varfuri de 3-5 cm lungime (in cazul plantelor la care distanta dintre 2 noduri este mica) si de 10-15 cm lungime (in cazul celor care au distanta internodala mare), care vor pastra intotdeauna mugurele terminal intact. Taietura se realizeaza sub nod, usor oblic dar mai ales neted (fara aschieri sau franjurari) folosind un foarfece bine ascutit sau o lama de ras. Se trece apoi la indepartarea excesului de frunze inferioare de pe butas pastrand doar 2-3 in cazul plantelor cu frunze mari si 3-5 in cazul celor cu frunze mai mici. In final butasii se pun la inradacinat in mranita de rasadnita amestecata cu putin nisip pentru a realiza un bun drenaj. Se umeseste sustratul si se aseaza recipientele in lumina intensa, filtrata. -butasii din fragmente de tulpina : se aplica doar in cazul plantelor cu tulpina semilemnificata (Dracaena, Yucca, Diefenbachia, etc) de la care se preleveaza fragmente de tulpina de 3-5 cm taiate orizontal si avand fiecare cate 2-3 muguri, in stare latenta. Taieturile trebuie sa fie drepte, fara aschieri iar din loc in loc se realizeaza mici incizii ale tesutului superficial. Butasii se planteaza in amestec de mranita de rasadnita si nisip in pozitie verticala sau culcati, in ambele cazuri ingropand jumatate di inaltimea lor. Se umecteaza substratul, se acopera recipientul cu o folie de plastic transparenta, pentru crearea unei atmosfere sufocante, propice inradacinarii si de aseaza in lumina intensa dar filtrata. In cazul butasilor de frunze intregi cu petiol si a celor terminali obtinuti din tulpini sau din lastari o inradacinare mai sigura si adesea mai rapida rezulta prin introducerea acestora in pahare mici de sticla, transparente si umplute cu apa la temperatura camerei. Daca frunzele sunt micute pentru a elimina riscul scufundarii butasului in apa in intregime (mai ales in cazul recipientelor cu gura larga), acoperiti vasul cu o folie transparenta gaurita prin care introduceti in apa tija sau petiolul butasului. In acest mod se aseaza in lumina intensa, filtrata iar cand radacinutele ajung la 6-8 cm se planteaza butasii individual in ghivece mici, in mranita adecvata fiecarui soi in parte. Se fertilizeaza la circa 3-4 saptamani dupa plantare.

Inmultirea plantelor prin stoloni

Prin stoloni: se practica in cazul plantelor flexibile, pendente, care poarta la extremitati rozete de frunze ce dezvolta in timp radacini. Acestia se detaseaza usor de pe planta mama si se planteaza individual in amestec de mranita de rasadnita si nisip daca au radacini sau se pun o perioada in pahare cu apa si apoi se planteaza in substrat. Din acest moment, inmultirea plantei este usoara, constand doar in ingrijirea plantutei proaspat plantate intr-un mic ghiveci. Exista plante binecunoscute de interior care se pot inmulti prin stoloni. Una dintre ele este Chlorophytum, care emite acele tije spre pamant; in varful carora se afla rozete de frunze care chiar incep sa dezvulte mici radacini aeriene. Iata o poza pentru exemplificare: inmultire prin stoloni chlorophytum

Inmultirea prin marcotaj

Marcotaj: este o metoda de inmultire destul de dificila care consta in stimularea inradacinarii unei tulpini care, spre deosebire de butas este inca legata de planta mama. Plantele pot fi inmultite prin doua tipuri de marcotaj: aerian si terestru. Marcotajul aerian este practicat la plantele care au tulpini si ramificatii rigide, semilignificate ( Ficus, Dracaena, Croton, Yucca, etc), indeosebi pentru recuperarea plantelor degarnisite de frunzele bazale.Metoda consta in producerea marcotelor, prin mici crestaturi netede realizate internodal, pe o parte, sau de jur imprejurul tulpinii prin care se indeparteaza scoarta si care in timp vor da radacini. Dupa crestare se usuca locul prin absorbirea usoara a sevei sau spalarea ei cu apa calduta, se introduce usor un varf de bat de chibrit pentru ca tesuturile sa nu se sudeze si se acopera cu un manson de folie de plastic umplut cu amestec de mranita de rasadnita si turba care se leaga nu foarte strans sub si respectiv deasupra marcotei. Se umezeste pamantul din manson, regulat, cu mici cantitati de apa. Marcotajul terestru se aplica numai plantelor cu tulpini flexibile, taratoare (Iedera, Philodendron, Plectanthus, etc). In acest caz se alege o tulpina tanara, viguroasa care se curbeaza si se introduce cu extremitatile in recipientul cu mranita si nisip. Se fixeaza bine partea tulpinii care iese din exteriorul ghiveciului cu ajutorul unui tutore si se uda substratul regulat si des. Marcota de preleveaza de pe planta mama dupa aparitia radacinitelor si frunzelor proprii si se planteaza individual. Cum spuneam, este o metoda de inmultire a plantelor destul de anevoioasa, insa rezultatele vor fi spectaculoase.

Inmultirea prin altoire

Altoire: se practica in cazul unor specii de cactusi (echinopsis, eriocereus, hilocereus, etc) si consta in alipirea unei portiuni de tulpina (altoi) pe o planta matura cu radacini numita portaltoi. Tulpina portaltoiului se taie perfect orizontal la o distanta de 12-15 cm de baza ei. Altoiul prelevat (parte terminala de tulpina) se aseaza pe portaltoi astfel incat partile taiate sa se suprapuna perfect (ele trebuie sa aiba neaparat diametrul egal) si se asigura alipirea cu ajutorul unui elastic fixat de partea superioara a altoiului si fundul ghiveciului. In cateva saptamani se va produce fuziunea.

Inmultirea prin semanare

Semanare: este o metoda naturala de inmultire sexuata prin care se pot obtine un numar relativ mare de plante noi care insa de multe ori nu vor fi identice cu planta mama. Dupa achizionarea semintelor le putem aplica acestora o serie de "tratamente" pentru ca ele sa germineze intr-un timp mai scurt. In acest sens, semintelor de dimensiuni mai mari le putem face o mica incizie superficiala cu un cutit iar semintelor mici le putem face o imbaiere scurta in apa calduta. Apoi se trece la semanarea lor in gradina direct in pamantul sapat si greblat in prealabil, sau daca este vorba de plante mici de interior acestea se pot semana in ladite sau jardiniere sau chiar individual in paharute mici de plastic, umplute cu mranita specifica rasadurilor. Cu o grebla sau cu ajutorul degetelor ( in cazul plantelor de interior) se fac mici brazde, de circa 5 cm adancime, in care se pun seminte la distanta de 3-4 cm unele de altele. Se acopera si se aseaza la lumina. In cazul semintelor foarte mici si fine ele se planteaza superficial iar deasupra lor se azeaza "in ploaie" cateva fire de mranita. Daca sunt plantate prea adanc ele se pierd prin substrat si exista pericolul sa nu mai reusesca sa rasara. Dupa insamantare se uda bine mranita(insa atentie nu exagerati) cu ajutorul unei stropitori prevazuta cu o sita fina sau prin pulverizare in cazul semintelor care sunt semanate superficial. Pamantul va fi mentinut in permanenta reavan insa in nici un caz imbibat, deoarece exista riscul ca semintele sa putrezeasca. Folositi intotdeauna pentru udarea rasadurilor apa la temperatura camerei, dedurizata cu produse din comert destinate scaderii concentratiei de calcar sau macar lasata o zi la decantat in recipiente deschise. Daca tineti in casa rasadurile, aerisiti bine camera dupa ce semintele germineaza si plantati puietii care au 4-5 frunze, in ghivece individuale in mranita specifica fiecarui soi. Este recomandat sa incepeti ferilizarea lor la 3-4 saptamani dupa transplantare intrucat radacinile lor fiind firave se pot arde foarte usor. Microinmultirea plantelor (inmultire meristematica; prin meristeme) Microinmultirea se realizeaza doar in laboratoare profesionale. Am considerat ca merita mentionata aici, intrucat se bazeaza pe niste procese foarte interesante. Mai precis, este vorba de o proprietate foarte interesanta a anumitor celule din plante, denumite si celule meristematice. Acestea manifesta fenomenul (sau proprietatea) de totipotenta - adica posibilitatea de a dezvolta o planta intreaga dintr-o singura celula, care poarta informatia genetica a plantei si se divide astfel incat sa formeze in timp toate organele unor plante adulte. Crescatorii profesionisti prefera aceasta metoda de inmultire pentru ca se poate aplica la scara mare si pentru ca se pot dezvolta plante libere de virusuri - "Vf" - virus free. Acest lucru este foarte important, avand in vedere ca, spre deosebire de bacterii si ciuperci, plantele afectate de virusuri sunt compromise; trebuie distruse cat mai repede. Chiar daca este poate mai greu de explicat, atasam mai jos o fotografie cu etapele unor plante obtinute prin microinmultire. microinmultirea plantelor

Lasa un comentariu

top
Citește mai multe:
leandru
Leandrul

Coca Cola lanseaza sticlele din plante
Coca-Cola introduce sticlele realizate partial din plante

Jardiniere cu muscate curgatoare (tiroleze) 2021

Zilele Crinului Olandez
Zilele Crinului Olandez, editia 2014

Închide